Gerard Manley Hopkins

Gerard Manley Hopkins s-a născut în Stratford, Essex, în 1844. A studiat literatura clasică la Balliol College, Oxford. În 1866, s-a convertit la catolicism. Doi ani mai târziu, a devenit iezuit și a fost hirotonit ca preot în 1877. În 1884, a devenit profesor de greacă veche la Universitatea din Dublin, unde a decedat în 1889. Poeziile sale nu au fost publicate în timpul vieții și erau cunoscute doar de un cerc restrâns de prieteni apropiați, inclusiv de renumitul poet englez Robert Bridges. Poezia lui Hopkins era atât de distinctă de stilul victorian încât Bridges a adus-o în atenția publicului 30 de ani mai târziu, chiar cerând scuze pentru posibila ei excentricitate. De atunci, faima și influența operei lui Hopkins au continuat să crească. Opera sa este marcată de extaz și fervoare. Pentru Hopkins, lumea este „încărcată cu măreția lui Dumnezeu”, pe care poezia sa caută să o transmită. Este un imn către Dumnezeu, dar, în cele mai bune momente ale sale, este și o poezie plină de chin spiritual uman. Hopkins a utilizat, de asemenea, toate inovațiile ritmice ale prozodiei engleze. Străduindu-se să se elibereze cât mai mult de regulile silabice, și-a creat propriul ritm tonal, cunoscut în istoria literaturii engleze ca „sprung rhythm”. Aliterația și cuvintele compuse, atât de îndrăgite și bogate în poezia greacă, și-au găsit în engleză o expresie demnă prin el.