Günter Grass

Günter Grass s-a născut în 1927 în Orașul Liber Danzig, acum Gdańsk, Polonia, dintr-un tată german și o mamă poloneză. Pentru a scăpa de constrângerile "familiei catolice de clasă mijlocie", așa cum a descris-o, s-a alăturat Serviciului de Muncă al Reichului la vârsta de 15 ani, iar doi ani mai târziu, în noiembrie 1944, a fost recrutat în notoria Waffen SS, așa cum a mărturisit în autobiografia sa. În martie 1945, în timp ce servea în Divizia 10 Panzer SS, Grass a fost rănit și capturat de americani. După război, a lucrat în diverse locuri, de la miner la pietrar. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Düsseldorf și la Universitatea de Arte din Berlin, unde a urmat cursuri de sculptură și design grafic, și a locuit câțiva ani la Paris, implicându-se în cercuri literare. În 1956, Grass și-a făcut debutul literar cu o colecție de poezii. După război, a devenit activ în "Grupul 47"—alături de Hans Magnus Enzensberger, Martin Walser, Siegfried Lenz, Ingeborg Bachmann și alții—un grup de intelectuali uniți de problema conștiinței colective în Germania post-nazistă. A câștigat faimă mondială cu "Trilogia Danzig": "Toba de tinichea" (1959, adaptată într-un film de Volker Schlöndorff douăzeci de ani mai târziu), "Pisica și șoarecele" (1961), "Anii câinelui" (1963). Alte lucrări includ "Știuca" (1979), "Chemarea broaștei" (1992), "Prea departe" (1995), "Secolul meu" (1999), "Mersul crabilor" (2002) și, bineînțeles, autobiografia sa "Decojind ceapa" (2006). De-a lungul carierei sale, a rămas intens politic, susținând Partidul Social Democrat în anii '60 (servind ca consilier pentru Willy Brandt), pledând pentru pace cu articole aprinse în presă împotriva bombardamentelor NATO în Serbia și a invaziei americane în Irak, precum și împotriva lui Slobodan Milošević, printre alții. În 1999, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pentru opera sa. A decedat pe 13 aprilie 2015, la vârsta de 87 de ani. (foto: Isolde Ohlbaum)