Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez s-a născut pe 6 martie 1927, în Aracataca, un sat de coastă din Columbia, unde a fost crescut de bunicii săi materni. În 1947, a început studiile în drept și științe politice la Universitatea din Bogotá, iar în același an, ziarul El Espectador i-a publicat prima povestire intitulată "A Treia Demisie". În 1948, s-a mutat la Cartagena în Indiile de Vest și a început să lucreze ca jurnalist pentru ziarul "El Universal". Ulterior, a colaborat cu diverse reviste și ziare din America și Europa. Primul său roman, "Furtuna de frunze", a fost publicat în 1955, urmat de lucrări precum "În ceasul rău", "Nimeni nu-i scrie colonelului" și "Înmormântarea mamei mari". În 1967, a fost lansat romanul "Un veac de singurătate", primind imediat aprecieri critice și captând atenția cititorilor, stabilindu-l astfel pe Gabriel García Márquez ca unul dintre cei mai mari scriitori ai timpului nostru. Opera sa vastă, care i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1982, include romane precum "Toamna patriarhului", "Cronica unei morți anunțate", "Dragostea în vremea holerei", "Douăsprezece povestiri călătoare" și "Despre dragoste și alți demoni". De asemenea, a scris articole de revistă, colecții de povestiri și scenarii de film. În ultimii ani ai vieții, s-a retras din viața publică din cauza problemelor de sănătate. A decedat pe 17 aprilie 2014, la vârsta de 87 de ani, în Ciudad de Mexico, unde locuise din 1961.