Leo Tolstoy

Leo Tolstoi (1828-1910) este una dintre cele mai importante figuri literare, cunoscut publicului larg pentru lucrările sale "Război și pace" și "Anna Karenina", considerate printre cele mai mari romane din toate timpurile. Viața lui Tolstoi a fost marcată de mari contraste, anii săi de început fiind caracterizați de excese aristocratice, urmați de o schimbare radicală către renunțarea la bogăție, filantropie și o formă unică de pacifism și anarhism creștin. Această transformare i-a adus admirația unor figuri precum Gandhi și a dus la excomunicarea sa de către Biserica Rusă. Schimbarea sa de viziune a început cu deziluzia pe care a experimentat-o în timp ce lupta cu armata rusă pe diverse fronturi până în 1856, perioadă în care a scris lucrările sale de început, în mare parte autobiografice. Realitatea dură a războiului, lipsită de înfrumusețările patriotice, a fost descrisă în "Schițele de la Sevastopol" (1855). La scurt timp după aceea, Tolstoi s-a dedicat moșiilor sale, scriind în același timp "Cazacii" (1863) și "Polikushka" (1863), reflectând fascinația sa pentru viața rurală și disprețul său față de ordinea aristocratică, a cărei moralitate a fost criticată în "Anna Karenina" (1875-77). În "Război și pace" (1865-69), o lucrare bazată pe mărturii și documente istorice interpretate prin gândirea politică a lui Tolstoi, el a încercat să răstoarne ficțiunea istorică, să detroneze figurile conducătoare și să evidențieze rolul soldaților obișnuiți. În lucrările sale ulterioare, precum "Moartea lui Ivan Ilici" (1886), "Sonata Kreutzer" (1887-9), "Diavolul" (1889-90) și "Învierea" (1899), Tolstoi a explorat aspecte ale virtuții creștine autentice, în contrast cu formalismul, o virtute pe care a practicat-o trăind ascetic, în ciuda obiecțiilor serioase ale soției sale și a distanțării sale de statul organizat și Biserica oficială. Cu toate acestea, mulțimi întregi îl considerau un model și căutau să-l întâlnească personal, pe măsură ce se apropia de amurgul vieții sale.