Franz Kafka

Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883, la Praga, din părinți evrei: dintr-un tată autoritar, care a reușit să devină un prosper negustor de țesături, și dintr-o mamă tandră care, spre deosebire de tatăl său, crescuse într-un mediu de oameni profund cultivați. Franz a fost primul născut. A avut trei surori și doi frați, care au murit în copilărie. Amintirile din anii copilăriei sale și, mai ales, relațiile cu tatăl său autoritar și grosolan i-au bântuit viața. După liceu, ascultând de dorința tatălui său, Kafka, după ce a urmat câteva cursuri universitare de filologie germană, a studiat în cele din urmă dreptul. La universitate a cunoscut diferiți tineri scriitori de limbă germană, precum Max Brod, care i-a devenit prieten apropiat. A lucrat apoi timp de paisprezece ani, mai întâi la o companie de asigurări și apoi la Institutul de Asigurare pentru Accidentele Muncitorești din Boemia. Nopțile și le dedica scrisului. Aceasta era marea sa pasiune. Știa că menirea lui era scrisul, dar nu a reușit — nu a îndrăznit — să și-l facă profesie. Puține dintre textele sale au fost publicate în timpul vieții, precum celebra „Metamorfoza” (1916), „Colonia penitenciară”, „Un medic de țară”, precum și „Scrisoare către tată” (1919). În 1914 s-a logodit cu Felice Bauer, pe care o cunoscuse în casa lui Brod și cu care coresponda de doi ani, însă a rupt logodna fiindcă se simțea incapabil să facă față căsătoriei. O altă încercare de a se căsători cu Felice s-a soldat cu eșec, după ce în 1917 s-a aflat că suferă de tuberculoză și a intrat într-un sanatoriu — cu sprijinul surorii sale Ottla. În 1923, într-o călătorie la Marea Baltică, a cunoscut-o pe emancipata educatoare evreică Dora Diamant și, după puțin timp, s-a mutat în casa ei din Berlin, încercând să scape de influența familiei sale și să se dedice scrisului. A murit însă de tuberculoză la 3 iunie 1924. În general, viața lui a fost simplă, fără multe deplasări și călătorii îndepărtate. Fără „mari întâlniri”. Cu puțin timp înainte de a muri, l-a rugat pe Brod să-i distrugă operele, poruncă pe care acesta, din fericire, nu a ascultat-o. Brod a îngrijit cele trei romane neterminate ale sale și le-a publicat: „Procesul” (1925), „Castelul” (1926), „America” (1927). Deși s-a păstrat un jurnal voluminos al său (3.000 de pagini), multe aspecte din viața lui Kafka rămân necunoscute. Aceasta se datorează în special evenimentelor politice dintre 1933 și 1945: la Berlin, în casa Dorei Diamant, prietena sa fidelă din ultimii ani ai vieții, Gestapo a confiscat un teanc de manuscrise ale sale, considerate astăzi pierdute. În 1935 a fost interzisă publicarea operelor sale. Martorii vieții lui, cele trei surori ale sale, prieteni, rude, au fost uciși de naziști în lagăre de concentrare. Arhivele au fost distruse. Biblioteca și multe dintre scrisorile sale s-au pierdut. Opera sa, cunoscută inițial doar într-un mic cerc literar din Germania, s-a răspândit după moartea sa în Franța, datorită lui H. Breton, A. Camus și J. P. Sartre, apoi în Anglia și America și, mai recent, în Rusia. Primele traduceri în cehă au fost publicate în 1957 la Praga.