Michael Walzer

Michael Walzer

Michael Walzer

Michael Walzer s-a născut în 1935 în New York. A studiat la Universitatea Brandeis și a urmat studii postuniversitare la Universitatea din Cambridge. Și-a obținut doctoratul de la Universitatea Harvard și a predat la Universitatea Princeton (1962-1966) și la Universitatea Harvard (1966-1980). Din 1980, este profesor de științe sociale la Institutul de Studii Avansate de la Universitatea Princeton. În 2006, i-a fost acordat un doctorat onorific de către Universitatea din Atena. Michael Walzer este una dintre cele mai proeminente figuri în filosofia politică americană. Activitățile sale, însă, nu se limitează la mediul academic. Este, de asemenea, implicat în jurnalism și activism politic. Este co-editor al revistei Dissent, care reprezintă stânga liberală și social-democrată din Statele Unite. A participat activ în mișcarea pentru drepturile civile ale afro-americanilor și în mișcarea anti-război din Vietnam și continuă să se implice în evenimente politice majore ale timpului nostru. A susținut intervenția în Afganistan, dar a condamnat intervenția în Irak, rămânând constant critic la adresa regimului tiranic al lui Saddam Hussein. Lucrările lui Walzer se concentrează în principal pe probleme de justiție socială și multiculturalism. Situat la intersecția dintre liberalism și comunitarism, s-a îndepărtat în anumite privințe de lucrările lui John Rawls. Atât Rawls, cât și Walzer apără primatul sistemului democratic. Rawls începe cu ideea unui "contract original", al cărui subiect este selecția principiilor de justiție pentru structura de bază a societății. Părțile contractante sunt libere și raționale și, datorită vălului ignoranței, se află într-o relație de egalitate și simetrie una cu cealaltă. În contrast, Walzer neagă existența unui singur principiu de justiție și susține necesitatea unor principii multiple și diverse de justiție, care se aplică diferitelor sfere ale vieții sociale. Fiecare dintre aceste sfere (de exemplu, economie, politică, divertisment, familie, religie) corespunde unui bun specific (de exemplu, bani, exil etc.). Fiecare principiu de justiție este formulat în raport cu natura bunului distribuit: nevoia de sănătate, valoarea pentru educație. O societate este justă atunci când cei care domină o sferă a vieții sociale nu își pot extinde dominația într-o sferă adiacentă pentru a dobândi bunul acesteia. De exemplu, cei care domină piața nu ar trebui să fie aceiași cu cei care controlează politica. Walzer respinge orice idee de răsturnare a societății prin violență și, ca susținător al socialismului democratic și descentralizat, consideră că problema fundamentală a democrației este metoda de redistribuire a bunurilor.

  1. Just and Unjust Wars, Un argument moral cu ilustrații istorice

    0