Seamus Heaney

Seamus Heaney (1939-2013), adesea considerat „cel mai mare poet irlandez de la William Butler Yeats încoace,” s-a născut într-o familie de fermieri în parohia Mossbawn, County Derry, Irlanda de Nord, fiind cel mai mare dintre cei nouă copii. A studiat (și mai târziu a predat) literatura engleză la Queen's University Belfast. Și-a făcut debutul literar în 1966 cu colecția de poezii „Death of a Naturalist.” Aceasta a fost urmată de mai multe alte colecții: „Door Into the Dark” (1969), „Wintering Out” (1972), „Stations” (1975), „North” (1975), „Field Work” (1979), „Station Island” (1984), „Haw Lantern” (1987), „Seeing Things” (1991), „The Spirit Level” (1996), „Electric Light” (2001), „District and Circle” (2006) și „Human Chain” (2010). Catolic și un susținător ferm al integrității teritoriale a Irlandei, Heaney a fost nevoit să părăsească Belfastul în 1972, anul „Duminicii Sângeroase,” pentru a se stabili permanent în Republica Irlanda, împărțindu-și timpul între Dublin și Boston, unde a predat literatură. A fost profesor de poezie la Universitatea Oxford între 1989 și 1994 și la Universitatea Harvard între 1981 și 1997. În 1995, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură; vestea a ajuns la el în Peloponez, o Arcadie la care, după cum spunea, atât el cât și poeziile sale se întorceau adesea. A fost, de asemenea, laureat al numeroase alte premii în timpul vieții sale, inclusiv Geoffrey Faber Memorial Prize (1968), E. M. Forster Award (1975), PEN Translation Prize (1985), Golden Wreath of Poetry (2001), prestigiosul T.S. Eliot Prize (2006, pentru „District and Circle”), Forward Prize (2010, pentru „Human Chain”) și două premii Whitbread (1996 și 1999). Între 1988 și 2006, a fost Poet in Residence la Universitatea Harvard. Seamus Heaney a fost, de asemenea, un eseist activ, traducător și un susținător neclintit al literaturii, cu cărțile și prelegerile sale urmând câștigarea Premiului Nobel. Printre alte lucrări, a realizat adaptări teatrale ale pieselor lui Sofocle „Philoctetes” și „Antigone” („The Cure at Troy,” 1990, și „The Burial at Thebes,” 2004, respectiv), traduceri ale epopeii „Beowulf” în 1999 și poemului lui Pușkin „Arion” în 2002. În 2010, a suferit un accident vascular cerebral și a experimentat paralizie temporară, o încercare pe care a relatat-o în poemul „Miracle” din ultima sa colecție, „Human Chain.” A decedat neașteptat după o scurtă boală în Dublin, pe 30 august 2013, la vârsta de 74 de ani.