Ivo Andric

Ivo Andrić s-a născut în Dolac, Bosnia, lângă Travnik, pe 10 octombrie 1892. Începând din 1912, a studiat succesiv la Universitățile din Zagreb, Viena, Cracovia și Graz. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a fost închis de austrieci la Split (1914-1917). După război, a fost numit în serviciul diplomatic, unde a servit până în 1941. După război, a fost ales membru al parlamentului pentru Bosnia și Herțegovina și a devenit președintele Asociației Scriitorilor Iugoslavi. În 1961, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură. Inițial s-a remarcat ca poet, dar a câștigat recunoaștere mondială cu cele trei romane majore: "Podul de pe Drina" (tradus de Christos Gouvis, Kastaniotis Editions 1997), "Cronica din Travnik" (tradus de Christos Gouvis, Kastaniotis Editions 1999), "Femeia din Sarajevo" și nuvela sa "Curtea blestemată". De asemenea, a publicat două colecții de poezii și numeroase colecții de povestiri scurte. A decedat la Belgrad în 1975.