Bob Dylan

Bob Dylan s-a născut pe 24 mai 1941, în Minnesota. Numele său real este Robert Allen Zimmerman. A crescut în micul oraș Hibbing, fiind fiul unui comerciant. Încă din liceu, a început să cânte la chitară și muzicuță într-o trupă de tineret numită Golden Chords. În 1959, s-a înscris la Universitatea din Minnesota, dar și-a petrecut cea mai mare parte a timpului cântând muzică folk în cafenelele locale, mai degrabă decât studiind, ceea ce a dus la exmatricularea sa un an mai târziu. Imediat a plecat cu autostopul spre New York City. Deja adoptând numele Bob Dylan (împrumutat de la poetul Dylan Thomas), tânărul compozitor și cântăreț a devenit o figură proeminentă în scena locală din Greenwich Village. Bob Dylan s-a inspirat la început din muzica lui Woody Guthrie, iar până la sfârșitul anului 1961, a semnat primul său contract de înregistrare cu Columbia Records. Albumul său de debut, intitulat după numele său, a fost lansat în 1962 și a prezentat în principal coveruri ale unor cântece folk tradiționale. Totuși, a doua sa lansare, albumul "The Freewheelin' Bob Dylan," a inclus multe dintre propriile sale compoziții de protest, cum ar fi piesa "Blowin' in the Wind," care l-a consacrat ca una dintre figurile politice cheie ale vremii, făcându-l în același timp unul dintre cei mai populari muzicieni și compozitori. Cu piesa "The Times They Are a-Changin'," și-a continuat reputația de cântăreț de protest, dar cu albumul "Another Side of Bob Dylan," a arătat și aspectele mai introspective și interne ale personalității sale. Albumul "Bringing It All Back Home" a devenit primul său disc de platină, constând într-un amestec de cântece acustice și electrice care și-au surprins fanii, în special pe cei din școala folk, culminând cu participarea sa "rock" la Newport Folk Festival din 1965, unde a stârnit o furtună de reacții din partea publicului său fidel, care l-a acuzat că s-a "vândut" rock-ului. Cu albumele sale vânzându-se constant, multe trupe interpretând compozițiile sale și numeroase articole de presă, nu a fost surprinzător că lansarea albumului blues-rock "Highway 61 Revisited" a devenit cea mai de succes de până atunci, intrând în Top 10, datorită hitului de locul 2 "Like a Rolling Stone," un eveniment care i-a consolidat și mai mult "supunerea" crescândă față de lumea pop. În primăvara anului 1966, a lansat faimosul dublu album "Blonde on Blonde," considerat unul dintre albumele clasice ale acelui deceniu. Cu hituri de Top 10 precum "Rainy Day Women #12 & 35" și "Positively 4th Street," acest album a obținut atât succes comercial, cât și artistic. În ciuda versurilor sale adesea enigmatice și a personalității neobișnuite, Bob Dylan devenise o mare vedetă rock. Din păcate, în iulie aceluiași an, a fost grav rănit într-un accident de motocicletă și a fost forțat să rămână inactiv timp de doi ani, deviere de la traiectoria semnificativă a carierei sale. În acea perioadă, și-a petrecut mult timp cu familia sa, deși, împreună cu trupa sa de atunci, "The Band," a înregistrat materiale mai "aventuroase" care nu au fost niciodată destinate lansării. Cu toate acestea, noile cântece au ajuns în mâinile unor persoane, și astfel a început istoria albumelor bootleg... Toate aceste melodii au fost imediat distribuite printre fanii săi, conducând la lansarea oficială a albumului "The Basement Tapes." Când Bob Dylan a revenit în 1967 cu albumul "John Wesley Harding," stilul său devenise mai "religios," poate ca rezultat al apropierii sale de moarte sau posibil datorită realizării unei noi "Ere a Vărsătorului." În orice caz, acest album era mai lent, cu accente country, ceea ce și-a surprins din nou fanii loiali, dar nu a împiedicat albumul să ajungă pe locul 2 în Top 10. Extinzându-și referințele country, a lansat albumul "Nashville Skyline" în 1969, înregistrat în Nashville cu muzicieni de sesiune country, incluzând un duet cu legenda country Johnny Cash. În ciuda acestei mișcări neobișnuite și inovatoare, albumul a fost un mare succes, datorită piesei din Top 10 "Lay Lady Lay." În 1970, cele două albume ulterioare ("Self Portrait," "New Morning") nu au fost la fel de bine primite de publicul său, care a crezut că Dylan și-a încheiat cariera. Dylan a petrecut apoi o perioadă în izolare. În 1971, Bob Dylan și-a publicat cartea "Tarantula," făcând, de asemenea, o apariție publică rară la Concertul pentru Bangladesh, considerat principalul model pentru toate concertele viitoare non-profit. Contribuția sa la colecția ulterioară i-a permis să împartă Premiul Grammy pentru "Albumul Anului." În 1972, Bob Dylan și-a făcut debutul actoricesc în filmul "Pat Garrett & Billy the Kid," compunând, de asemenea, muzica filmului, care a inclus piesa de succes "Knockin' on Heaven's Door." În anul următor, a părăsit oficial Columbia și a semnat un contract cu Asylum. Ca răspuns, Columbia a lansat o compilație intitulată "Dylan." Cu toate acestea, a lansat albumul nr. 1 "Planet Waves," care a inclus piesa "Forever Young." În 1974, a făcut un turneu în America cu "The Band," făcând din nou istorie când 6 milioane de fani ai săi s-au grăbit să găsească unul dintre cele 650.000 de bilete disponibile! Ulterior, a pornit într-un turneu mondial, surprins pe albumul "Before the Flood." Revenind la Columbia, a lansat albumul "Blood on the Tracks" în 1975, un alt nr. 1, care i-a adus Premiul Grammy pentru "Artistul Anului." Turneul său ulterior, intitulat "Rolling Thunder Tour," care a inclus artiști precum Joan Baez, Joni Mitchell, Arlo Guthrie și Allen Ginsberg, printre alții, a fost un mare succes. În timpul acestui turneu epic, a fost lansat un nou album de studio, intitulat "Desire," un alt album nr. 1, urmat de albumul live "Hard Rain." De asemenea, multe dintre spectacolele sale au fost surprinse pe film pentru utilizare viitoare, fiind în cele din urmă folosite în filmul din 1978 "Renaldo and Clara." După un alt turneu și albumul din 1978 "Street Legal," Bob Dylan și-a anunțat convertirea la creștinism. Noua sa credință a culminat cu lansarea albumului "Slow Train Coming," un album din Top 3, urmat de "Saved" și "Shot of Love," care au abordat teme religioase. Bob Dylan a început să interpreteze exclusiv noul său material creștin, supărând mulți dintre fanii săi devotați și de lungă durată. În 1982, a îmbrățișat din nou iudaismul prin Mișcarea Lubavitch Chabad, anunțându-și public renașterea spirituală cu un pelerinaj în Israel. Următorul său album, "Infidels," produs de Mark Knopfler (Dire Straits), a revenit la materiale mai lumești și a primit recenzii pozitive. De-a lungul majorității acestui deceniu, Bob Dylan a rămas "pe drum," făcând turnee cu trupe și artiști precum Grateful Dead și Tom Petty & the Heartbreakers. În 1988, s-a alăturat formației Traveling Wilburys, un supergrup format din Tom Petty, George Harrison, Roy Orbison și Jeff Lynne, înregistrând două albume cu aceștia. Între timp, albumul său "Oh Mercy" a primit, de asemenea, recenzii pozitive, ridicând speranțele fanilor săi pentru o revenire "sănătoasă", care au fost spulberate odată cu lansarea albumului "Under The Red Sky." În această perioadă, au fost lansate nenumărate colecții și seturi de box cu versiuni alternative, înregistrări rare și materiale live. În anii '90, Bob Dylan a continuat să susțină turnee regulate, în timp ce își exersa talentul de pictor în timpul liber. Albumele "Good as I Been to You" și "World Gone Wrong" l-au văzut revenind la folk-ul autentic, câștigând pe parcurs un alt premiu Grammy. Albumul său din 1997, "Time Out of Mind," produs de Daniel Lanois, a primit recenzii foarte încurajatoare și a câștigat trei premii Grammy. În 2000, a interpretat piesa "Things Have Changed" pentru coloana sonoră a filmului "Wonder Boys," care i-a adus un Glob de Aur și un Oscar în anul următor pentru "Cea mai bună melodie." În octombrie 2016, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură "pentru crearea unor noi expresii poetice în cadrul marii tradiții a cântecului american," conform anunțului făcut de Academia Suedeză.