Charles Bukowski

Heinrich Karl (Henry Charles) Bukowski s-a născut în Andernach, Germania de Vest, pe 16 august 1920. Mama sa germană, Katharina Fett, și tatăl său, Henry Bukowski, un soldat american de origine poloneză, s-au cunoscut în timpul ocupației americane în Germania, la sfârșitul Primului Război Mondial. În 1922, cuplul și tânărul Charles au emigrat în SUA și s-au stabilit în Los Angeles. Bukowski a fost destinat să-și petreacă cea mai mare parte a vieții în Orașul Îngerilor. Copilăria și adolescența sa au fost marcate de prejudecățile americane împotriva moștenirii sale germane, abuzurile continue din partea tatălui său și desfigurarea trăsăturilor sale din cauza unei forme dureroase de acnee — experiențe pe care le-a consemnat ulterior în romanul "Ham on Rye" (1982). Între 1939 și 1941, a urmat cursuri de jurnalism și literatură la Los Angeles City College. În 1941, s-a mutat la New York pentru a deveni scriitor. Totuși, încercarea sa nu a avut succes... În 1944, a publicat prima sa povestire, "Aftermath of a Lengthy Rejection Slip," în revista "Story" și s-a întors la Los Angeles. Acolo, a cunoscut-o pe una dintre cele mai importante femei din viața sa, Janet Baker, cu zece ani mai în vârstă și alcoolică, la fel ca el. A împărtășit următorii zece ani din călătoria sa cu ea. În această perioadă, a rătăcit prin țară, lucrând ca șofer de camion, operator de lift, într-o fabrică de hrană pentru câini și alte slujbe ocazionale care îi asigurau traiul și, în principal, alcoolul pe care îl consuma în cantități mari. Experiențele acumulate din aceste peregrinări au servit drept material pentru lucrările sale. Multe dintre ele sunt incluse în scenariul filmului "Barfly" (1987), unde Henry Chinaski (sau Hank), alter ego-ul literar al lui Bukowski, este interpretat de Mickey Rourke. În 1955, Bukowski, deja căsătorit cu Barbara Frye, editorul unei mici reviste, a scris poezie pentru prima dată după o sperietură de sănătate care aproape s-a dovedit fatală. Căsătoria sa cu Frye a durat mai puțin de doi ani. În 1958, și-a găsit din nou un loc de muncă, de data aceasta ca funcționar la Oficiul Poștal din Los Angeles. Potrivit lui, cei aproximativ zece ani petrecuți acolo au fost, din punct de vedere creativ, cei mai sterili și inactivi. Totuși, conform altor surse, a publicat continuu texte în reviste mici și a devenit cunoscut în cercurile poetice ca "regele revistelor mici." Din 1960, a menținut chiar și o rubrică săptămânală, "Notes of a Dirty Old Man," în ziarul underground "Open City." Bukowski a avut nenumărate aventuri și relații trecătoare de-a lungul vieții sale. În 1964, s-a născut fiica sa, Marina Louise, rezultatul relației sale cu admiratoarea Frances Smith. În ciuda faptului că relația cu mama nu a durat mult, Bukowski a menținut o relație specială cu fiica sa până la sfârșitul vieții. În 1966, editorul John Martin a fondat editura Black Sparrow Press, avându-l pe Bukowski ca autor principal. Cunoștința dintre cei doi bărbați avea să lase o amprentă de neșters asupra vieții lui Bukowski: în 1970, Martin i-a oferit 100 de dolari pe săptămână pe viață, pentru a se putea dedica exclusiv scrisului. După ce a obținut independența financiară, Bukowski a demisionat de la poștă. Productivitatea sa a crescut vertiginos, iar într-o perioadă foarte scurtă, a finalizat primul său roman, "Post Office" (1971). În 1985, s-a căsătorit cu Linda Lee Beighle, cu care a trăit până la sfârșitul vieții sale. Bukowski a murit de leucemie în martie 1994, în iubitul său Los Angeles, învăluit în mantia unui mare scriitor ale cărui cărți erau iubite în Europa, precum și de o parte semnificativă a publicului american. Opera sa, în mare parte autobiografică, include mai mult de patruzeci și cinci de cărți de poezie și proză, precum și romane. Multe dintre lucrările sale au fost adaptate în filme. Dincolo de experiențele personale ale autorului, operele lui Bukowski reflectă latura marginală și anarhică a realității americane, pe care literatura americană, până de curând, fie o condamna, fie o ignora deliberat. În contrast, primirea pe care a avut-o din partea publicului european, din momentul în care l-au întâlnit pentru prima dată, a fost impresionant de caldă. Opera sa a fost tradusă în mai mult de o duzină de limbi. Cu toate acestea, o mare parte a rămas nepublicată până de curând.