Friedrich Wilhelm Nietzsche

Friedrich Nietzsche s-a născut în 1844 în Röcken, lângă Leipzig. La vârsta de cinci ani, și-a pierdut tatăl, un pastor protestant. După ce a excelat în studiile de filologie clasică la Bonn și Leipzig, a devenit profesor la Universitatea din Basel la vârsta de douăzeci și cinci de ani. În această perioadă, a făcut cunoștință cu lucrările filosofului Arthur Schopenhauer și a legat o prietenie cu compozitorul Richard Wagner. Curând, Nietzsche și-a croit propriul drum. A demisionat din funcția de la universitate, s-a distanțat de teoriile lui Schopenhauer și și-a încheiat relația cu Wagner. Ducând o viață de rătăcitor în mici hanuri din Elveția, Italia și sudul Franței, s-a dedicat criticii metafizicii, eticii, religiei și altor aspecte ale culturii occidentale, scriind neîncetat. Lucrările sale includ "Nașterea tragediei" (1872), "Meditații inactuale" (1873-1876), "Omenesc, prea omenesc" (1878-1879), "Aurora" (1881), "Știința voioasă" (1882), "Dincolo de bine și de rău" (1886), "Despre genealogia moralei" (1887), "Amurgul idolilor" (1888), "Anticristul" (1888), "Ecce Homo" (1888) și neterminatul "Voința de putere" (1883-1888). Dintre acestea, capodopera sa este "Așa grăit-a Zarathustra" (1883-1885). Nietzsche a murit în 1900 la vârsta de cincizeci și șase de ani, petrecând ultimii zece ani din viață într-o stare de declin mental.