John Mill

John Stuart Mill s-a născut în Pentonville, Londra, ca fiu cel mare al filosofului scoțian James Mill (1773-1836). A fost educat de tatăl său, cu sfaturi și asistență din partea lui Jeremy Bentham și Francis Place. A avut parte de o educație extrem de strictă și a fost deliberat ținut departe de asocierea cu băieți de vârsta sa. Tatăl său, un adept al lui Bentham, a avut ca scop crearea unui intelect genial care să ducă mai departe cauza utilitarismului și implementarea acestuia după moartea lui Bentham. Realizările sale ca și copil au fost extraordinare. La vârsta de trei ani, i s-a predat alfabetul grecesc și liste lungi de cuvinte grecești cu echivalentele lor în engleză. Până la vârsta de opt ani, citise Fabulele lui Esop, Anabasis de Xenofon și întreaga operă a lui Herodot și era familiarizat cu Lucian, Diogenes Laërtius, Isocrates și șase dialoguri ale lui Platon. De asemenea, citise multă istorie în engleză și i se predase aritmetica. Conform lui Bain, autobiografia sa probabil subestimează amploarea muncii pe care a realizat-o ca și copil după vârsta de opt ani. La opt ani, a început să învețe latina, Euclid și algebra și a fost însărcinat cu predarea copiilor mai mici din familie. Studiul său principal a rămas istoria, dar a studiat și toți autorii latini și greci predați la acea vreme în școli și universități. Nu a fost învățat să compună în latină sau greacă și nu a fost niciodată un adevărat savant. Le-a învățat pentru subiectele pe care trebuia să le studieze, iar până la vârsta de zece ani, putea citi Platon și Demostene cu ușurință. "Istoria Indiei" a tatălui său a fost publicată în 1818. Imediat după aceea, în jurul vârstei de doisprezece ani, John a început să studieze logică scolastică în detaliu, citind simultan tratatele logice ale lui Aristotel în limba originală. În anul următor, a intrat în contact cu economia politică și a studiat cu tatăl său pe Adam Smith și David Ricardo, completând în cele din urmă viziunea economică clasică asupra factorilor de producție. În 1823, a fondat Westminster Review împreună cu Jeremy Bentham ca un ziar pentru radicalii filosofici. Totuși, acest studiu intensiv a avut efecte traumatice asupra sănătății mentale a lui Mill. La vârsta de 21 de ani, a suferit o cădere nervoasă. Așa cum este explicat în capitolul cinci al Autobiografiei sale, căderea a fost cauzată de marele efort fizic și mental din studiile sale, care au suprimat orice emoție sau preocupare intelectuală pe care ar fi dezvoltat-o în mod natural în copilărie. Totuși, depresia s-a diminuat în cele din urmă pe măsură ce a găsit alinare în poezia lui William Wordsworth și în prietenia caldă a lui Harriet Taylor. Capacitatea sa de a simți emoții a revenit, observând că "norul s-a ridicat treptat." Mill a lucrat pentru Compania Britanică a Indiilor de Est, dar a fost și un membru liberal al Parlamentului. A militat pentru ușurarea poverii asupra Irlandei și a lucrat în principal pentru ceea ce considera rezonabil. În "Considerații asupra guvernării reprezentative," Mill a cerut diverse reforme ale Parlamentului și votului, în special pentru reprezentarea proporțională și extinderea sufragiului. A fost nașul lui Bertrand Russell. În 1851, Mill s-a căsătorit cu Harriet Taylor după 21 de ani de prietenie. Taylor a avut o influență semnificativă asupra lucrării și ideilor lui Mill de-a lungul prieteniei și căsătoriei lor. Relația sa cu Harriet Taylor a inspirat susținerea lui Mill pentru drepturile femeilor. Mill este considerat unul dintre primii feministi. Eseul său "The Subjection of Women" (1861) este printre primele lucrări pe tema drepturilor femeilor scrise de autori de sex masculin. A fost ales ca membru independent al Parlamentului pentru Westminster în alegerile din 1865, învingându-l pe generalul liberal De Lacy Evans. A fost învins în alegerile ulterioare din 1868 de viitorul ministru, conservatorul William Smith.