Giorgos Seferis

Giorgos Seferis (nume real Giorgos Seferiadis, 1900-1971) s-a născut pe 29 februarie sau pe 13 martie 1900 în Smyrna, Asia Mică, și a fost fiul lui Stylianos și al Despinei Seferiadis (născută Tenekidi). Stylianos Seferiadis a fost un academician distins și profesor de Drept Internațional la Facultatea de Drept a Universității din Atena, autor (cu o operă științifică bogată) și diplomat. Dragostea sa pentru literatură a transmis-o și celor trei copii ai săi, Giorgos, Angelos și Ioanna (ulterior soția lui Konstantinos Tsatsos), care s-au dedicat și ei acestei pasiuni. În 1914, odată cu începutul Primului Război Mondial, familia Seferiadis s-a mutat la Atena, unde Seferis a absolvit liceul în 1917. Ulterior, a plecat la Paris, unde a studiat Dreptul până în 1924. Însă, încă din 1918, și-a manifestat dragostea pentru poezie și a început să scrie versuri. În anii studiilor sale, fiind în străinătate, a avut ocazia să intre în contact direct cu curentele literare ale vremii. La Paris a fost martor și la Catastrofa din Asia Mică, care l-a afectat profund și a rămas întipărită în memoria sa. În 1926, Giorgos Seferis și-a început cariera diplomatică, fiind numit la Ministerul Afacerilor Externe ca atașat. Până în 1962, când s-a pensionat, a servit ca viceconsul și consul la Londra (1931-1934), în Korçë, Albania (1936-1938), și ca consilier de presă la Ministerul Afacerilor Externe. După declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, a urmat guvernul grec în Creta, Egipt, Africa de Sud și sudul Italiei, iar după eliberare, la Atena, unde a rămas până în 1948. Ulterior, a fost numit consilier la ambasadele grecești din Ankara și Londra, mai târziu ambasador în Liban, Siria, Iordania și Irak, și, în cele din urmă, la Londra (1957-1962). În 1963, a fost onorat cu Premiul Nobel pentru Literatură. După ce s-a retras din cariera diplomatică, s-a dedicat complet operei sale literare, până la moartea sa, în 1971. Înmormântarea sa, în timpul dictaturii și după Declarația sa din 1969, a devenit o manifestare împotriva regimului coloneilor. Prima lucrare a lui Giorgos Seferis este colecția "Strofi", publicată în 1931. Această colecție a generat diverse reacții, aducând un aer de reînnoire în poezia greacă. Au urmat "Sterna" (1932) și "Romanul" (1935). Un an mai târziu, a scris "Gymnopaedia", iar în 1938, răspunzând eseului lui Konstantinos Tsatsos, a publicat "Dialog asupra poeziei". În 1940, au fost publicate "Caietul de exerciții 1928-1937" și "Jurnal de bord A", care conțin poezii importante, precum "Poeziile domnului Stratis Thalassinos" și "Regele Asinei", precum și o colecție a lucrărilor sale publicate până atunci, intitulată "Poezii". În 1944, a fost publicat "Jurnal de bord B", scris în Egipt și Africa de Sud, unde Seferis a urmat guvernul grec în exil. "Jurnal de bord B" a fost urmat de trilogia "Kichli" (1947), considerată de mulți ca fiind una dintre cele mai importante lucrări ale lui Giorgos Seferis, și colecția "..Cipru, unde nu am fost trimis", care a fost publicată în 1955, în timpul luptei cipriote, și ulterior redenumită "Jurnal de bord C". În 1950 a fost publicată colecția "Poezii 1924-1946", care este o ediție îmbogățită a primei colecții de lucrări ale sale ("Poezii I"). Ultima colecție pe care a tipărit-o George Seferis în timpul vieții sale și care a fost publicată la 11 ani după "Jurnal de Bord III" este "Trei Poezii Ascunse" (1966). Cântecul de lebădă al poetului este "Caiet de Exerciții II", care a fost publicat în 1976, sub îngrijirea lui G.P. Savvidis, care a îngrijit și majoritatea edițiilor lucrărilor poetului. Pe lângă opera poetică, Seferis a realizat traduceri remarcabile, cum ar fi "Țara Pustie" (1936) și "Crimă în Catedrala" (1963) de T.S. Eliot, "Cântarea Cântărilor" (1965), "Apocalipsa lui Ioan" (1966), "Antologii" (1965, conține lucrări ale poeților europeni și americani precum Ezra Pound, Andre Gide, Paul Eluard, Pierre-Jean Jouve), și "Transcrieri" (1980, conține texte din literatura antică). O mențiune specială trebuie făcută pentru eseurile lui Seferis, în care și-a dezvoltat opiniile despre problemele contemporane ale limbii și literaturii. A scris despre Kalvos, Dante, Palamas, Sikelianos, Makrygiannis, Kavafis, Eliot. Au fost publicate sub titlul "Eseuri" (1944, ediție în două volume în 1974 de către Ikaros, sub îngrijirea lui G.P. Savvidis; al treilea volum a fost de asemenea publicat de Ikaros în 1992, sub îngrijirea lui Dimitris Daskalopoulos). De asemenea, există jurnalul personal al poetului, cu titlul general "Zile", care a început să fie publicat în 1975, la patru ani după moartea sa (A'-Z', 1925-1960; în 2001 a fost publicat de editura Ikaros, ultimul volum al jurnalului, "Zile VIII", care acoperă ultimul deceniu al vieții sale, sub îngrijirea Katerinei Krikou-Davis), din care se pot extrage informații extrem de interesante atât despre el și opera sa, cât și despre evoluțiile politice și diplomatice din Grecia. După moartea sa, au fost publicate și primele două volume ale "Jurnalului Politic" (editura Ikaros, 1979 și 1985 respectiv) sub îngrijirea lui Alexandros Xydis. Pe lângă cele menționate anterior, Seferis a scris și "Manuscrisul din Septembrie '41", și romanul "Șase nopți la Acropole", care, deși a început să fie scris între 1926-1928, a fost publicat în 1974. Ultima parte a scrierilor lui Seferis o constituie corespondențele sale, prima publicată fiind cea cu George Theotokas (1930-1966). Urmează (în ordine) corespondențele cu Adamantios Diamantis (pictor cipriot, 1953-1971), cu Andreas Karantonis (1931-1960), cu soția sa Maro Seferis (volumul I, 1936-1940), cu Zissimos Lorentzatos (1948-1968) și cu Edmund Keeley (1951-1971).