Wislawa Szymborska

Wislawa Szymborska s-a născut în 1923 în Kórnik, Polonia (în provincia Poznań) și s-a mutat la vârsta de opt ani la Cracovia, unde a locuit permanent până la moartea sa, pe 1 februarie 2012, la vârsta de 88 de ani. A studiat literatura și sociologia la renumita universitate din oraș și și-a făcut debutul poetic în 1945. Până în 1996, când i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, publicase doar nouă colecții de poezie și patru cărți de eseuri, traducând totodată poezie versificată franceză. Pentru o perioadă (1967-1972), a comentat în mod regulat despre scriitori străini și polonezi mai puțin cunoscuți. A fost onorată cu Premiul Literar Cracovia (1995), Premiul de Stat Polonez pentru Artă (1963), Premiul Goethe (1991) și Premiul Herder (1995) și a fost Doctor Honoris Causa în Arte la Universitatea din Poznań. Alături de Zbigniew Herbert și Tadeusz Różewicz, este considerată la vârful reprezentanților postbelici ai așa-numitei "școli poloneze de poezie", deși recunoașterea sa în Europa, în special în lumea anglo-saxonă, a venit mult mai târziu decât a lor. Încă de la început, Szymborska și-a definit atmosfera poetică, scriind că "împrumută cuvinte încărcate de pasiune și apoi încearcă să le facă să pară ușoare." Eleganța clasică în manipularea și dezvoltarea materialului său poetic se combină cu o abordare veselă a subiectelor și un scepticism înșelător de vesel, unde conștientizarea dureroasă a condiției umane și a aventurii în lume pândește subtil, alături de speranța vie care sfidează soarta noastră muritoare și istoria (unde tragedia de obicei se repetă). Pentru Szymborska, în ciuda insecurității, fricii și urii pe care natura umană le generează și le cultivă, lumea nu încetează niciodată să provoace și să surprindă, iar natura împreună cu arta rămân mereu cei mai buni mediatori pentru această viziune (așa cum a concluzionat la ceremonia de decernare a Premiului Nobel: "Se pare că poeții vor avea întotdeauna mult de lucru"). Unele dintre poeziile lui Szymborska, scrise în momente neprevăzute, capătă relevanță dramatică astăzi, pe măsură ce umanitatea experimentează anxietatea terorismului cu o intensitate unică, și sunt exemple ale conștiinței morale profunde și vigilenței care, în cele din urmă, străbat întreaga sa operă poetică.