Edmond Rostand

S-a născut la Marsilia într-o familie înstărită. Tatăl său a fost economist și poet. A studiat literatură, istorie și filosofie la Colegiul Stanislas din Paris. A continuat cu studii juridice și, simultan, a scris prima sa piesă, "Le Gant rouge" ("Mănușa roșie"), și mai multe poezii fără succes. În 1890, a abandonat studiile juridice și, deși a obținut licența, nu a practicat niciodată avocatura. S-a dedicat literaturii. Prima sa colecție de poezii a apărut în 1890: "Les Musardises" ("Fanteziile leneșe"). În același an, s-a căsătorit cu poeta Rosemonde Gerard, cu care a avut doi fii. În 1891, a scris piesa "Les deux Pierrots" ("Cei doi Pierrot"), dar succesul a venit în 1894 cu "Les Romanesques" ("Romanticii"). A scris apoi două piese în versuri pentru Sarah Bernhardt: "La Princesse Lointaine" ("Prințesa îndepărtată"), care a avut premiera în 1895, și "La Samaritaine" ("Samariteana") în 1897. În acel an, "Cyrano de Bergerac" a avut premiera la Porte Saint-Martin, obținând un triumf rar în istoria teatrală. "L'Aiglon" ("Vulturul"), o piesă scrisă pentru Bernhardt, a avut premiera în 1900 și a avut un succes similar. Acest dublu succes l-a condus la Academia Franceză în 1901. Avea treizeci și trei de ani. Totuși, sănătatea sa, acum fragilă din cauza pneumoniei, l-a forțat să se retragă la Cambo, în Țara Bascilor, unde a scris "Chantecler", care a avut premiera la Paris în 1910 fără succes. "Ultima noapte a lui Don Juan", prezentată postum, a avut aceeași soartă. Edmond Rostand a murit de pneumonie la Paris pe 2 decembrie 1918.