Sacharof Sofronios

S-a născut la Moscova în 1896. A studiat la Școala de Stat de Arte Frumoase din orașul său natal și a urmărit cu pasiune pictura. În 1921, a părăsit Rusia și a vizitat Italia și Germania, stabilindu-se în cele din urmă în Franța în 1922, unde și-a expus lucrările în expoziții de artă importante. În 1925, s-a înscris la Institutul Teologic Sf. Serghie din Paris, dar a plecat curând și s-a îndreptat spre Muntele Athos. A locuit la Sfânta Mănăstire Sf. Pantelimon, unde l-a întâlnit pe bătrânul său spiritual, viitorul Sfânt Siluan. Această întâlnire, după cum el însuși menționează, a fost cel mai semnificativ eveniment al vieții sale și a influențat profund drumul său ulterior. După adormirea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie s-a retras în pustia Muntelui Athos, unde a slujit ca părinte duhovnicesc. Din motive de sănătate, a trebuit să se mute la Karyes și să locuiască la Schitul Sf. Andrei ca frate dependent al Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi. În 1947, a plecat la Paris pentru a publica scrierile încredințate lui de către bătrânul său, cu puțin timp înainte de moartea acestuia. În 1959, a fondat Mănăstirea Patriarhală și Stavropighială Sf. Ioan Botezătorul în Essex, Anglia, unde a rămas până la trecerea sa la cele veșnice pe 11 iulie 1993. Părintele Sofronie a lăsat în urmă o bogată operă scrisă. Principalele sale lucrări includ: "Sfântul Siluan Athonitul," "Îl Vom Vedea Așa Cum Este," "Despre Rugăciune," "Asceza și Teologia," și "Lupta pentru Cunoașterea lui Dumnezeu." Cărțile sale au fost scrise inițial în rusă, dar au fost traduse curând în multe alte limbi, inclusiv greacă, engleză, franceză, germană, arabă, italiană, sârbă, suedeză, română și altele. Părintele Sofronie este o figură semnificativă în teologia și viața ortodoxă. A fost descris ca un "teolog al principiului ipostatic" și un "teolog al luminii necreate."