Anna Akhmatova

Anna Ahmatova (pseudonimul rusoaicei Anna Andreevna Gorenko) s-a născut în 1889. Alături de Osip Mandelstam, a condus mișcarea acmeistă, care, spre deosebire de simboliști, a căutat ca limbajul poetic să transmită semnificații precise. Prima sa colecție de poezii, intitulată "Vecher" (Seara), a fost publicată în 1912, urmată de lucrări precum "Chetki" (Rozariul, 1914) și "Anno domini MCMXXI" (1922). Vocea ei, însă, a fost redusă la tăcere de noul regim sovietic, care a dezaprobat opera sa. Din 1922, timp de optsprezece ani lungi, regimul i-a interzis să publice poezie, condamnând-o la tăcere și izolare. În 1946, a fost expulzată din Uniunea Scriitorilor, iar fiul ei Lev a fost, de asemenea, persecutat și închis timp de mulți ani. Situația a început să se schimbe după cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1956. Marele său ciclu liric "Poem fără erou", la care a lucrat timp de doisprezece ani, a fost publicat în străinătate în 1962, iar capodopera sa "Recviem" a urmat un an mai târziu la München. "Recviem" (1935-1940) a fost publicat în Uniunea Sovietică în 1987, deoarece tema sa, o elegie pentru prizonierii regimului stalinist, era considerată controversată. În ultimul deceniu al vieții sale, a scris mai multe poezii, inclusiv autobiograficul "Poema bez geroya" (Poem fără erou, 1962). Spre sfârșitul vieții, a fost onorată cu Premiul Etna-Taormina (1963) și a primit recunoaștere din partea Universității Oxford (1965). A decedat în 1966. Ahmatova este printre poeții care au transcens simbolismul și mistica, căutând să reprezinte lumea exterioară prin propria sa diversitate emoțională. Poezia ei se distinge prin claritate, densitatea expresiei și profunzimea emoțională.