Max Weber

Cariera lui Max Weber (1864-1920) a fost strâns legată de una dintre cele mai fertile perioade ale științei germane, coincizând totodată cu vremuri de criză politică intensă. Ambele perspective sunt reflectate în opera sa. După ce a studiat dreptul, istoria, economia și filosofia la universitățile din Heidelberg și Berlin, Weber a urmat o carieră academică, ocupând catedra de economie la Universitatea din Freiburg în 1895. Implicarea sa în afacerile politice și sociale ale noului Imperiu German s-a dezvoltat alături de perspectiva sa științifică. La începutul secolului al XX-lea, Weber s-a angajat în lucrări metodologice, precum și în studii aprofundate ale sociologiei religiei, din care a rezultat poate cea mai faimoasă lucrare a sa, "Etica protestantă și spiritul capitalismului" (1905). În deceniul care a precedat Primul Război Mondial, el s-a implicat în dezbateri politice acerbe privind direcția statului german, opunându-se diferitelor entități politice, de la Liga Pangermanistă naționalistă până la Partidul Social Democrat. Simultan, din 1909, a preluat rolul editorial pentru lucrarea colectivă "Schiță de bază a economiei sociale," pentru care a elaborat cadrul conceptual fundamental al științei atunci "tinere" a sociologiei.