Umberto Eco

Umberto Eco, eseist, filosof, critic literar și romancier, s-a născut în Alessandria, Piemont, pe 5 ianuarie 1932. Se zvonește că numele de familie "Eco" este un acronim pentru "Ex Caelis Oblatus," care înseamnă "un dar din ceruri." A urmat studii de filosofie și literatură medievală, obținându-și doctoratul în filosofie în 1954 cu o teză despre Toma d'Aquino. Din 1988, a fost președintele Centrului Internațional de Studii Semiotice de la Universitatea din San Marino. În 1965, a fost numit profesor de Comunicații Vizuale la Florența, iar în 1966, profesor de Semiotică la Milano. În 1971, Universitatea din Bologna i-a oferit poziția de profesor titular de Semiotică, iar în 1974, Eco a organizat Asociația Internațională pentru Studii Semiotice. A fost, de asemenea, directorul revistei "VS." În anii 1970, a început să scrie romane, începând cu "Numele trandafirului," care a câștigat Premiul Strega în 1981 și Premiul Medicis Etranger în 1982, vânzând milioane de exemplare în întreaga lume. Eco și-a petrecut timpul alături de soția și cei doi copii între casa sa din Milano (un apartament-labirint cu o bibliotecă de 30.000 de cărți) și casa sa de la țară din Rimini. Era fluent în cinci limbi, inclusiv greaca veche și latina, pe care le folosea frecvent în lucrările sale științifice și literare. De la începutul carierei sale, a primit numeroase onoruri și a obținut zeci de succese editoriale. Tratatatele sale includ: "Opera aperta" (1962), "La struttura assente" (1968), "A Theory of Semiotics" (1975), "Lector in fabula" (1979). A debutat ca romancier în 1980 cu "Numele trandafirului," urmat de "Pendulul lui Foucault" în 1988. A decedat pe 19 februarie 2016, la vârsta de 84 de ani. (foto: Isolde Ohlbaum)