Gerontas Porfyrios Kaysokalyvitis

Părintele Porfirie, care a trecut la cele veșnice, s-a născut în 1906 în Agios Ioannis, Karystia, Evia. La aproximativ doisprezece ani, a plecat la Muntele Athos, unde a trăit ca ascet timp de aproximativ șapte ani. În această perioadă, s-a îmbolnăvit grav, iar bătrânii săi l-au trimis la o mănăstire din afara lumii monahale. Acolo, l-a întâlnit pe Arhiepiscopul Porfirie al III-lea al Sinaiului, care, recunoscându-i virtutea și darurile divine primite de la Dumnezeu la o vârstă atât de fragedă, l-a hirotonit preot la vârsta de douăzeci de ani. Ca preot, Părintele Porfirie a rămas în mănăstirile din Evia până în 1940. În 1940, a fost numit capelan la Biserica Sfântului Gherasim din Policlinica Atenei, lângă Omonia (la intersecția străzilor Sokratous și Pireu), unde a slujit timp de 33 de ani. După pensionare, a continuat să oficieze slujbe și să asculte spovedanii la vechea capelă retrasă a Sfântului Nicolae din Kallisia, Penteli, până în 1978, când a suferit un atac de cord. La câteva luni după atacul de cord, a stat cu prietenii în Atena, iar în 1979, s-a stabilit în Milesi, unde a construit marele metoc al Mănăstirii Schimbării la Față a Mântuitorului. La începutul verii anului 1991, s-a întors la Muntele Athos, unde își menținuse o chilie din 1984. Pe 2 decembrie, a trecut în pace la cele veșnice în chilia sa din Kavsokalyvia, Muntele Athos, și a fost înmormântat a doua zi într-o ceremonie simplă și liniștită, așa cum și-a dorit.