Apuleius

Apuleius s-a născut în anul 125 d.Hr. în Madauros, Africa, o provincie romană la granița dintre Gaetulia și Numidia, aproape de ceea ce este astăzi orașul Constantine. Cu alte cuvinte, astăzi ar fi considerat algerian. Era cunoscut pentru aspectul său plăcut; o imagine păstrată pe un medalion îl arată cu un chip frumos și zâmbitor, nu lipsit de o ușoară ironie, și pare să fi avut o sensibilitate deosebită pentru o înfățișare îngrijită. Născut într-o familie din clasa de mijloc superioară, a studiat retorica în Cartagina, un domeniu semnificativ la acea vreme, deoarece cuprindea o vastă arie de cunoștințe umane: literatură, filozofie, arta gândirii și vorbirii corecte și, în plus, era o artă care deschidea calea către administrație și politică sau cel puțin către o carieră strălucită ca avocat. Apoi a mers la Atena, unde a studiat limba greacă, literatura și filozofia, în care a excelat. În același timp, fiind curios din fire, s-a adâncit în misticism și magie. În drumul său de întoarcere către Cartagina, s-a oprit în Oea, Libia—actuala Tripoli—unde povestea sa de dragoste și căsătoria ulterioară cu o văduvă bogată l-au dus în fața tribunalului, deoarece moștenitorii ei naturali au susținut că a sedus-o cu magie. Apuleius s-a apărat și a fost achitat. După această aventură neplăcută, îl regăsim pe Apuleius în Cartagina cu titlul de Sacerdos Provinciae. A devenit atât de faimos ca orator și avocat, precum și ca slujitor al muzelo, încât i s-a ridicat o statuie în onoarea sa în timp ce era încă în viață. "Magarul de Aur sau Metamorfozele," unul dintre cele mai vechi romane din literatura occidentală, se estimează că a fost scris în jurul anului 161 d.Hr., când avea aproximativ treizeci și cinci de ani.