Francis Bacon

Francis Bacon (sau Franciscus Bacon, așa cum este menționat în nomenclatura timpurie) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai epocii moderne, după Renaștere. A fost un susținător al gândirii științifice și un precursor al Iluminismului. A studiat la Trinity College, Cambridge, și a servit ca membru al Parlamentului, consilier extraordinar al reginei, ministru al justiției, Lord Păstrător al Marelui Sigiliu și Lord Cancelar al Angliei. În 1618, i-a fost acordat titlul de Baron Verulam. Lucrările sale majore includ: "Despre dragoste și iubirea de sine" (1595), "Maxime juridice" (1596), "Eseuri" (1597, 1612, 1625), "Mărturisirea credinței" (1602), "Progresul învățăturii" (1605), "Instauratio Magna"/"Marea Instaurație" (1620), "Novum Organum" (1620), "Parasceve ad Historiam Naturalem et Experimentalem"/"Pregătire pentru o istorie naturală și experimentală" (1620), "Historia Naturalis et Experimentalis"/"Istorie naturală și experimentală" (care include "Istoria domniei regelui Henric al Șaptelea" și "Istoria vânturilor") (1622), "Noua Atlantidă" (1624), printre altele.