Soprano: τέλα cu un registru tonal înalt, care produc cel mai ascuțit și mai strălucitor sunet din categoria lor.
Diatonic: Acestea includ doar notele de bază ale unei anumite game (de obicei Do major, precum clapele albe ale pianului). Sunt ideale pentru începători, deoarece „nu au note greșite”.
Dublu: Metalofoane cu două rânduri care în mod obișnuit încep ca diatonice, dar au plăci suplimentare sau un al doilea rând pentru a fi transformate în cromatice, oferind o flexibilitate mai mare.
Cromatic: Include toate notele gamei muzicale (împreună cu diezurile și bemolurile, precum clapele negre de la pian), permițând interpretarea oricărei piese.
Alto: Metalofoane cu registru tonal mediu (sunet mai grav și mai plin decât cele soprano), ideale pentru secțiunea de mijloc a unei orchestre școlare.
Tenor: cu un registru tonal mai jos (mai grav) decât altele alto, care adaugă profunzime și completează frecvențele joase în interpretarea orchestrală.
Glockenspiel: Metalofoane mai mici, cu plăci metalice înguste, care produc un sunet foarte strălucitor, clopoțelat și de frecvență înaltă (ascuțit). Sunt folosite frecvent în orchestre, dar și în educație.
Vibrafoane: Metalofoane profesionale, mari, cu pedală integrată și motor electric care rotește palete în tuburile de rezonanță, creând un efect caracteristic de sunet „ondulat” (vibrato).
