Ultima lucrare majoră publicată de Murray Bookchin - un gânditor de frunte, dar și un activist al anarhismului, comunalismului și ecologiei sociale - este o istorie în patru volume a mișcărilor revoluționare care s-au desfășurat în Europa și America în vremurile moderne, văzută prin prisma dinamicii lor libertariene.

Această abordare atât originală, cât și cuprinzătoare aduce în prim-plan o gamă largă de materiale noi sau neglijate cu privire la contextul social și perspectiva democratică a marilor revoluții. Astfel, salvează din amnezia istorică evenimentele și persoanele care, chiar și efemer, au dat viață celor mai radicale viziuni asupra libertății, democrației și comunității.

Și sugerează, în modul său - un mod nu doar inspirat de filosofia politică, ci și documentat aici prin istoriografie - existența unei "tradiții revoluționare" și poziția pe care aceasta poate să o aibă în conștiința generațiilor mai noi. Acest prim volum începe cu războaiele țăranilor de la sfârșitul Evului Mediu și continuă cu o examinare sistematică a revoluției engleze, americane și franceze.

Titlul acestei cărți, "A treia revoluție", provine dintr-un fapt care poate părea o coincidență istorică neașteptată. Cererea pentru o "A Treia revoluție" a fost într-adevăr formulată în cadrul a două mari revoluții: Revoluția Franceză, în ultima decadă a secolului al XVIII-lea, și Revoluția Rusă, în primele decenii ale secolului XX...

Când am analizat evenimentele acestor două perioade, mi s-a părut fascinant - și ceva mai mult decât o simplă coincidență - că aceeași cerere, cuvânt cu cuvânt, a fost formulată atât la Paris, cât și la Sankt Petersburg, spre sfârșitul a două revoluții istorice critice, despărțite de un interval de timp atât de mare. Cele două popoare care au ridicat cererea prezentau diferențe profunde în condițiile lor sociale și culturale... Totuși, au îndreptat aceeași deviză împotriva unui regim aparent revoluționar pe care ei înșiși ajutaseră să ajungă la putere și de care se simțeau acum trădați.