Volumul doi al seriei „Studii despre Kazantzakis” se structurează în jurul tezei principale a lui Roderick Beaton că Kazantzakis, ca prozator, aplică practici de scriere moderniste și postmoderniste.

Criticul britanic leagă textele lui Kazantzakis de textele lui Eliot (perioada mitică), Pound, Márquez (realismul magic) și Borges, oferind prin această propunere critică un nou unghi de abordare pentru opera literară a scriitorului cretan.

(. . .) [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]