În această mică monografie este prezentată biserica Mântuitorului Hristos din Salonic. O atenție deosebită este acordată analizei iconografice și stilistice a frescelor monumentului, care au fost fotografiate după curățarea lor special pentru această ediție, în vederea evidențierii valorii teologice și artistice a acestui monument bizantin foarte important, deși mai puțin cunoscut, din al doilea oraș ca importanță al imperiului bizantin. (Din prezentarea ediției)

Revelația bogăției picturale a monumentului, în ciuda dimensiunilor sale reduse, se datorează unuia dintre paradoxurile istoriei, oferind consistență versului excepțional al lui Dionysios Solomos „Uite, acolo, prăpastia unui cutremur, adânc în perete, și ies flori pline de culoare și tremură în aer” (Liberați, Schiță B’, 22) cu frescele pline de duh, dar și aromate ale renașterii paleologice din mijlocul secolului XIV, pe care autoarea și responsabila de restaurarea monumentului le localizează mai exact în deceniul 1340-1350.

Analiza și interpretarea extinsei iconografii a Sfintei Liturghii capătă dimensiuni mai largi, deoarece se leagă de fiorul mistic și de lumina revelatoare a Hesihasmului, făcând referire la scriitori ecleziastici de seamă și oameni duhovnicești, precum sfântul Grigore Palama și Nicolae Cabasilas.