Sursa religiei false este incapacitatea de a te bucura, sau mai degrabă refuzul fericirii, în timp ce bucuria, fără îndoială, este rodul prezenței lui Dumnezeu. În afara bucuriei, totul devine demonizat, o distorsionare mai profundă a fiecărei experiențe religioase. O religie a fricii. Religie a umilinței false. Religie a vinovăției: totul este ispită și capcană. Oamenii „religioși”, într-un fel, privesc bucuria cu suspiciune. Un sentiment de vinovăție sau moralitate nu ne eliberează de lume și de ispitele ei. Bucuria este temelia libertății, unde suntem chemați să stăm.
Unde, cum și când a fost distorsionată și ascuțită această atmosferă a Creștinismului? -sau mai degrabă, unde, cum și când creștinii au început să devină surzi la bucurie? Unde, cum și când Biserica, în loc să elibereze oamenii torturați, a început să-i amenințe și să-i terorizeze într-un mod sadic;