Scriitorii bizantini nu obosesc să admire și să descrie această mare realizare a artei creștine, iar numeroase profeții și povești populare despre construcția și soarta marelui templu circulau în tradiția orală a popoarelor din orientul creștin.

Asemănător a fost și admirația numeroșilor călători, atât din vest, cât și din est, englezi, italieni, ruși, arabi, evrei și alții, iar descrierile și referințele lor la monumentul în sine și la ceremoniile, religioase și politice, la care au avut ocazia să asiste aici: liturghii, procesiuni, laude, triumfuri, încoronări și înmormântări de împărați și patriarhi, prezintă un interes deosebit.

În vremurile mai recente, niciun alt monument nu a atras mai mult atenția cercetătorilor artei creștine, arhitecturii, sculpturii, picturii și decorativelor, decât Hagia Sofia, în special după 1934, când, printr-o decizie a guvernului turc, Hagia Sofia a fost recunoscută ca muzeu de artă bizantină.

Cercetarea științifică coordonată a arheologilor și cercetătorilor americani a descoperit o parte semnificativă a tezaurului artistic al celebrului templu, iar interesul științific internațional pentru studiul elementelor monumentului rămâne constant.