Literatura nu este doar arta scrisului. Asemenea fiecărei arte, este în același timp și o joacă. Mai puțin sau mai mult 'serioasă', în funcție de intențiile autorului. Emmanouil Roidis, un autor spiritual și cultivat, și chiar peste medie în rândul cititorilor din vremea sa, cu o obsesie caracteristică, îmbracă textul său în jocul cuvintelor.

Citatete denaturate, referințe distorsionate, erori ambigue, anagrame și plagiat împletesc o densă 'poveste' intertextuală care construiește un text secundar, cu multiple lecturi. Acest al doilea text îmbogățeste cu un conținut diferit, adesea neașteptat, primul și, printr-o serie complicată de trasee, pune în cele din urmă (fil)cititorul în poziția dorită, dar și dificilă, a autorului.

Stavros Kritiotis, un scriitor erudit care s-a distins prin obsesia sa pentru plăcerile intertextuale, dezvăluie, în mod exemplar, în acest volum toate tehnicile complexe de referință și trucurile, toate resursele ascunse ale jocului roidian de cuvinte, asemenea celor pe care el le-a definit ingenios în Păpușa Ioana ca fiind 'sertarele opiniei sale'.