Evdimos din Rodos (a doua jumătate a secolului IV î.Hr.), primul istoric al matematicii, a fost un elev deosebit al lui Aristotel, care l-a apreciat foarte mult. Se spune că marele filosof s-a aflat timp de mult timp într-o dilemă în legătură cu problema succesiunii sale la Lyceum, având dificultăți în a alege între Teofrast și Evdimos, din cauza multiplelor lor calități.

Până la urmă, el l-a ales pe Teofrast, fără ca, desigur, această alegere să subestimeze munca lui Evdimos. Evdimos a fost foarte prolific. A scris lucrări în istoria științelor, precum și în științele pozitive și teoretice. Mulți istorici contemporani ai științei le atribuie lui Evdimos versiunile diferitelor lucrări aristotelice.

Este posibil ca lucrarea "Evdimia etică", care este atribuită lui Aristotel, să fie lucrarea lui Evdimos și să constituie un rezumat al învățăturii despre etică a filosofului din Stagira. Din vasta sa operă literară, aproape nimic nu s-a păstrat. Din fericire, anumiți autori antici și comentatori, precum Proclu, Papus, Teon din Smirna, Simplicius, Aelian și Boethius, au păstrat unele fragmente.

Evdimos, din păcate, nu este mai cunoscut în Grecia modernă. Această lacună este umplută de prezentul volum al lui Evanghelos Spandagos.