„Această retrospectivă, care cercetează manifestările politico-sociale, artistice și spirituale ale noului elenism, este plasată, așa cum este firesc, în cadrul istoriei politice și militare a ultimelor secole ale statului bizantin.
Numai ultimele evenimente dramatice sunt relatate într-un mod oarecum detaliat, în special cele legate de Constantin XI Palaeologul, deoarece acea figură este strâns legată de memoria și, în general, de lumea ideologică a noului popor grec; este veriga care unește elenismul medieval cu cel nou.
Constantin aspiră conștient la recrearea statului, întruchipează ideea noului elenism, așa cum a fost concepută de filozoful neoplatonic Gheorghios Gemistos și, mai ales, de elevul său Bessarion, precum și, cu siguranță, și de alții din cercul lor. De aceea, elogiez și evidențiez figurile tuturor acestor premergători.
Perioada începuturilor noii istorii grecești este foarte tulbure. Marea și dramatică sa tablă este alcătuită dintr-o parte de ideile unei lumi vechi, care apun, aducând la faliment rămășițele imperiului bizantin, și din cealaltă parte de strigătele disperate și de predicile politico-sociale pentru salvarea sa, care se îneacă în haosul și zgomotul dărâmăturilor, precum și de noile tendințe artistice și spirituale, care prevăd zorii unei noi lumi pline de speranță.
[Fragment din textul introducerii ediției]
