Este bine cunoscută relația lui Beckett cu pictura și a fost comentată suficient de mulți cercetători. Pictura străbate opera sa, fie că este vorba despre o impresie vizuală, o imagine arhetipală, o imagine-obsesie, fie despre tablouri care bântuie conștiința personajelor sale romane.

Cu ocazia expozițiilor paralele ale celor doi pictori olandezi Bram și Ger van Velde, Beckett scrie textele cărții, deschizând o discuție despre arta modernă, întotdeauna actuală și relevantă, legând în mod inevitabil pictura de literatură.