O colecție de eseuri despre contrainsurgență, criză, fascism, stare de urgență și utopie

"Secolul meu, fiara mea", a exclamat Osip Mandelstam, prevăzând cu groază secolul al XX-lea. La fel se poate spune și despre secolul în care trăim în prezent.
În acest secol fiară care a început, durerea, suferința, dificultățile economice și chiar anihilarea fizică ar trebui considerate ca fiind inevitabile pentru segmente mari ale populației. Dacă vrem nu doar să ieșim din criză și să ne întoarcem la locul în care eram, ci să dăm naștere la ceva nou, ceva care să schimbe cursul prestabilit, ceea ce avem nevoie este acumularea de idei care pot reînvia Principiul Speranței.
Textele din acest volum gravitează în jurul unor axe mai mult sau mai puțin evidente: contrainsurgență, criză, stare de excepție, fascism, totalitarism și, în cele din urmă, perspectiva utopiei.
Singura lor putere este optimismul (in)combativ al non-resignării, care știe că în ciuda înfrângerilor și dezamăgirilor, în ciuda barbariei și bestialității care ne înconjoară, aceste idei au speranța ascunsă sau evidentă de a juca același rol pentru cauza emancipării umane universale precum cărbunele pentru foc.
Semne către posibile "ieșiri din pericol", textele din acest volum nu uită că "istoria este un coșmar din care încercăm să ne trezim."