Coranul reprezintă cartea sfântă a musulmanilor și este considerat de aceștia ca fiind cuvântul lui Dumnezeu. Conform învățăturii islamice ortodoxe, Coranul este nescris, adică necreat; pe baza acestui raționament se deduce că acesta a existat înainte de crearea lumii, aflându-se în scrierile divine la Dumnezeu, din care segmente au fost revelate prin intermediul apostolilor (răspunsuri) în perioade extraordinare de timp către umanitate. Astfel, fiecare nou apostol adăuga o nouă învățătură la cea inițială revelată din cer, în etapa evoluției promisiunii, până când conținutul plin al mesajului divin a fost cunoscut oamenilor prin Muhammad, care a transmis întregul său, fiind considerat astfel ultimul dintre apostoli și coroana profeților.
Coranul, ca carte sacră, conține tot ce se referă la lume de vreme ce spune: "Nu am omis nimic în această carte". Astfel, în el sunt incluse probleme de cosmogonie, cult, reglementarea relațiilor interumane, reglementări penale, sancțiuni etc. Totuși, Coranul stabilește în mod uzual doar principiile generale sau reglementările de orientare, care sunt ulterior detaliate și specificate de practica profetului (sunnah), astfel că din cele multe mii de versete pe care le conține, doar aproximativ două sute se referă la norme de drept și dintre acestea, în urma procesului de naș, rămân în vigoare doar optzeci.