Elefterios Venizelos a avut o implicare atât de determinată în problema cipriotă, încât nu a fost egalat de alt politician al Greciei moderne.

Având el însuși un rol proeminent în ultimele revolte cretane, dar și în primii pași ai Statului Cretenesc, a fost prim-ministrul care a inclus Cipru în rândul priorităților revendicărilor naționale grecești.

A discutat pentru prima dată cu britanicii despre posibilitatea cedării insulei Greciei, în timp ce a insuflat grecilor ciprioți certitudinea împlinirii obiectivelor lor politice, după războaiele balcanice și Primul Război Mondial.

Câțiva ani mai târziu, în 1931, și după distrugerea micrasiatică, el a procedat la dură și mult discutată dezaprobată a revoltei cipriote din octombrie.

Practic, politica lui Venizelos în problema cipriotă rezumă contradicțiile și limitele politicii „centrist-naționale” față de ultima mișcare de eliberare din istoria neo-greacă.

Această implicare complexă a lui Elefterios Venizelos în problema cipriotă este prezentată global și este evidențiată în acest volum colectiv.