Cărțile - mărturia lui Hristea Nicoluțopoulos apare ca un diamant brut, care abia a fost extradat. Nici el nu dorește prelucrarea sau lustruirea sa. Astfel, se prezintă gol în fața noastră, povestindu-ne pasiunile sale cu o brutalitate și autoironie care impresionează.

Despre sine nu păstrează nimic. Ne dăruiește totul. Să judecăm atât pe el, cât și, mai ales, pe agresorii săi. Pe cei care dețin puterea sistemului, pe jurnaliștii fără scrupule, pe căpcăunii umani, așa cum scrie el însuși.

Cărțile sunt scrise într-un mod anxios, așa cum au fost și condițiile din spitalele de psihiatrie și închisorile pe care le-a trăit autorul, pagini dure, care pot irita deoarece sunt adevărate și ne obligă în cele din urmă să ne întâlnim cu adevărul și să nu ne ascundem în spatele citatelor sau al pretextelor.

Dar și cu pagini pline de delicatețe într-o carte, care, ca un strigăt al sufletului, o predăm cititorului...