Thanasis Dinopoulos examinează „eroarile” evoluției de la nivel celular la nivel sistemic, punând accent pe funcțiile cerebrale. Printre întrebările pe care le ridică se numără următoarele: De ce se intersectează calea digestivă cu cea respiratorie, astfel încât adesea ne sufocăm când mâncăm? De ce s-a ridicat omul în poziție verticală și ce probleme decurg din această poziție? De ce există un punct orb în retina ochiului uman? De ce Boskopii, oamenii cu creierul mare, au dispărut? De ce celulele creierului nu se regenerează? De ce percepția și memoria sunt funcții imperfecte? Este uitarea un mecanism biologic util? Este dragostea o „eroare” dulce-amăruie a evoluției?

Aceste și multe alte probleme evoluționiste sunt examinate de autor, punând întrebarea dură: Există un creator omniscient și atotputernic, dar neîndemânatic, sau omul este un produs al unei procese naturale, așa cum susține Teoria Evoluției darwiniene? După mulți ani de experiență în laborator, Thanasis Dinopoulos susține că omul are acum cunoștințele științifice și inteligența socială necesare pentru a se elibera de slăbiciunea darwiniană de a înțelege conceptele evoluției și selecției naturale.

Cu umor și calm, autorul susține că și noi suntem produse ale aceleași procese care au dat naștere oricărei alte forme de viață, o recunoaștere de o importanță crucială pentru viitorul incert al planetei și supraviețuirea noastră ca specie.