Scopul acestei cărți este de a contura cadrul evoluțiilor politicii grecesti de la sfârșitul războiului civil, în septembrie 1949, până la tranziția democratică, în iulie 1974.

Trebuie menționate trei teme fundamentale care străbat această perioadă de douăzeci și cinci de ani: Prima, funcționarea instituțiilor democratice. O cultură politică autoritară, moștenire a războiului civil, influența crescută a coroanei și a armatei, efectul Războiului Rece, neînțelegeri privind regulile jocului, incapacitatea de a forma partide omogene puternice au contribuit la derogarea și desființarea parlamentarismului.

A doua, Războiul Rece. Grecia se integrează în sistemul internațional bipolar. Apoi, problema Ciprului. În paralel, se explorează posibilitatea participării la integrarea europeană.

În final, procesul de dezvoltare economică. Începând cu primii ani ai decadei 1960, Grecia se confruntă tot mai mult nu doar cu problema sărăciei, ci și cu gestionarea așteptărilor de dezvoltare. Această problemă este interconectată cu subiectele politice și constituționale care au rădăcini în trecut și formează în ansamblu chestiunea adaptării sistemului politic la un nou mediu complet diferit de cel în care s-a realizat reglementarea post-război civil.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]