Dar și represiunile curg împreună cu Inconștientul, și este doar o parte din el. Reprimarea este strict separată de Eu prin intermediul rezistențelor sale, dar poate comunica cu Eu prin intermediul Inconștientului. Recunoaștem imediat că toate condițiile speciale pe care le-am descris până acum, motivate de patologie, se leagă doar de nivelul superficial -singurul pe care îl cunoaștem- al aparatului psihic.

Din aceste relații am putea forma un model, liniile căruia servesc pur și simplu ca o reprezentare, fără să pretindă o interpretare specifică. Oricine poate observa cu ușurință că Eu este o parte din Inconștient care a fost variată de influența directă a lumii exterioare prin medierea sistemului Percepție - Conștiință; într-un anumit sens, este o extensie a diferențierii de suprafață.

De asemenea, se ocupă să impună puterea influenței lumii exterioare asupra Inconștientului și tendințelor sale și încearcă să înlocuiască principiul plăcerii, care controlează Inconștientul fără nicio restricție, cu principiul realității. Percepția joacă pentru Eu rolul pe care impulsul îl joacă pentru Inconștient. Eu reprezintă ceea ce se poate numi rațiune și cumpătare, spre deosebire de Inconștient, care conține pasiunile. Toate cele de mai sus sunt în concordanță cu distincțiile cunoscute și acceptate, dar pentru a înțelege corect trebuie să le vedem ca un mediu sau ca o imagine ideală.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]