Nimic în această lume, nimic în cealaltă care să fie pe măsura mea.

„Sunt recunoscătoare, înainte de toate, lui Alice Danési Knutsen, care a avut ideea originală de a încredința traducerea lui Caligula cuiva a cărui limbă maternă nu este greaca, ci franceza. Acest lucru nu este întâmplător: Camus face parte din cultura mea încă din anii școlii, când ne învățau să apreciem limba fiecărui scriitor -exact așa cum și limba lui proprie- și să o respectăm ca atare. Acest respect m-a condus la munca mea: să păstrez, atât cât este posibil, caracterul special al limbii lui Camus.

O limbă strict, aș spune extrem de strict, aleasă pentru a exprima intențiile sale artistice și aici mai exact intențiile sale dramatice. Camus a fost înainte de toate un om de teatru, lucru pe care îl revendica cu orice ocazie. Dramaticitatea este în vorbirea sa înnăscută și se dovedește deosebit de intensă în această lucrare. Fiecare replică a actorilor -și mai ales, desigur, a lui Caligula însuși- este ca o piatră aruncată și trebuie cu siguranță să-și atingă ținta, adică exprimarea exactă a dispozițiilor, sentimentelor fiecărei persoane.

Așadar, dacă munca translatorului, obligația sa, este întotdeauna de a restitui cu cea mai mare fidelitate toate nuanțele limbajului autorului, atunci am fost norocoasă: ce altă limbă ar fi fost mai potrivită pentru a "traduce" un astfel de dramă ca Caligula lui Camus decât cea care a fost odată - măcar în forma sa antică - limba primilor maeștri ai teatrului, Sofocle și Euripide? În bătălia pe care am dus-o pentru a transpune vorbirea lui Camus în limba greacă, am luat partea lui Camus.” Françoise Arvaniti (din nota traducătoarei la ediție)