În loc de un Prolog: Pentru această carte pe care aș dori să o scriu... Bunica mea avea trei nume - și spun adevărul. În primul rând, a fost botezată "Eleni", o numeau "Pepou", dar o scriau "Nitsa". Eleni-Pepou-Nitsa. Nu includ și numele de familie - două în număr - pentru că valiza cu Nitsa va merge departe. Această bunică - dinamică și frumoasă, cu franceza ei, zâmbetul ei, sufletul ei rar - strălucea în mine ca un ghid. Mi-a cântat, m-a dus în excursii, mi-a făcut chiftele, și am dansat îmbrățișați tango și vals. Și chiar dacă nu mi-a spus multe povești cu zâne... păstrez această bunică adânc într-o cutiuță în inima mea, pentru că îmi lipsește atât de mult... Toate bunicii - comori ale acestui lumii... să avem grijă de ele...".

(notă de la adaptator)