Deși de mulți a fost considerat simplist și ușor, cartea ilustrată pentru copii se confruntă cu cel puțin două provocări care o fac interesantă chiar și pentru cititorii mai pretențioși: Pe de o parte, faptul că se adresează unui public extrem de heterogen și extins, având în vedere că micii cititori ai săi, neștiind încă să citească, necesită ajutorul adulților care citesc împreună cu ei.
Pe de altă parte, două coduri creează o poveste care nu este nici aceea pe care o povestesc cuvintele, nici cea pe care o arată imaginile, ci o a treia, care rezultă din colaborarea celor două. Servitor a două stăpâniri, cartea ilustrată pentru copii reușește în același timp să vorbească copilului și să se adreseze totodată adultului și, în același moment în care este citită ca un text verbal, să devină și obiect de observație ca o serie de imagini.
(. . .) [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
