Secretele sertarului este o antologie de înregistrări jurnalistice, de la primele momente ale apariției genului (emblematic, Samuel Pepys din Marea Britanie, care a început să își țină un jurnal în prima zi a anului 1660) până la explozia sa mare, în secolul XX (Kafka, Woolf, Anaïs Nin, Max Frisch, B. Gömbrowicz, Sylvia Plath).

Sunt antologate o sută treizeci de mari jurnaliști, scriitori, muzicieni, artiști vizuali, gânditori și oameni obișnuiți care s-au întors spre singurătatea inimii lor, au dezvoltat ideea realizării sinelui, au exteriorizat profunzimea interioară, și-au afirmat particularitatea și au revendicat recunoașterea acesteia — chiar și ca înregistrare pe o agendă secretă.

Poate că se întreabă cineva ce înseamnă o astfel de antologie în vremuri în care se observă o difuziune fără precedent a narațiunilor personale, o expansiune necontrolată a discursului despre sine, nu mai pe paginile unei agende etanșe, ci pe ecranul calculatorului.

Dar pentru a vedea cum cineva dialoga cu fantasmele și durerea sa, înainte de a decide să locuiască într-o casă de sticlă, ce ascundea public și ce confia privat, înainte ca limitele între sfera publică și cea privată, între interior și exterior, între subiect și obiect să devină fluide și interschimbabile, evocând topologia benzii lui Möbius.

Și, cu siguranță, în sprijinul misterului — acel mister care este fiecare viață umană.