Totul a început cu o cap de bronz elenistic reprezentând zeul Hypnos, care se află în Muzeul Britanic. Euphrosyne Doxiadi a dorit să dea o substanță contemporană acestui simbol îndepărtat prin pictura ei, creând nouă reprezentări ale lui Hypnos în medii naturale moderne, inspirate de sculpturi clasice sau romane celebre, dar cu o referire la antichitate: utilizarea tetracromiei așa cum era percepută atunci, cu negru, alb, ocru și roșu închis generând nenumărate alte culori care se armonizează cu corpul uman și peisajul mediteranean. Cele nouă lucrări au ceruri homerice, o istoricitate puternică și realism sub o lumină argintie a viselor, având ca scop devierea minții de la o suprafață uniformă și statică, de la o estetică fără sânge. "Să aduc la viață sculpturile antice, să le dau carne și sânge, a fost o provocare pentru mine, ceva la care am visat să fac de mulți ani."

Pictorița s-a adresat lui Vangelis Chatzigiannidis, cu care colaborase ilustrând povestirile sale în "Istoriile Naturale" (Rodakio, 2006). L-a rugat să-și transfere cele nouă imagini în proză, creând o poveste.

Odată cu progresul operelor de artă și al narațiunii, s-a născut o complicitate diversă între pictoriță și scriitor. Și pentru a însoți expoziția de la Sala de Artă din Atena, a fost creată această carte, care, ca și cărțile japoneze vechi, se deschide ca un acordeon și poate fi citită de ambele părți, începând de la sfârșit spre început.

Am dorit ca acest produs pur grecesc să devină exportabil cu ajutorul Anne Marie Stanton-Ife, care a tradus două romane ale lui Vangelis Chatzigiannidis, "Cele patru pereți" (Rodakio, 2000) și "Oaspetele" (Rodakio, 2004), pentru editura Marion Boyars din Londra.