Buddha a fost o persoană extrem de cultivată, foarte rafinată, plină de grație. Bodhidharma este exact opusul în expresia sa. Nu este om, ci leu. Nu vorbește, rămăște. Nu are acea grație pe care o avea Gautama Buddha. Este brutal, sălbatic, nefinisat. Nu este lustruit ca un diamant. A ieșit abia din mină, complet sălbatic, nefinisat, fără niciun luciu. Aceasta este frumusețea lui.

Buddha are o frumusețe a lui, foarte feminină, foarte lustruită, foarte fragilă. Bodhidharma are frumusețea lui, care este ca frumusețea stâncii - puternică, masculină, indestructibilă, cu o mare forță. Buddha radiază de asemenea putere, dar puterea lui este foarte tăcută, ca un șoaptă, ca o briză răcoroasă. Bodhidharma este o furtună care fulgeră și tună.

Buddha vine la ușa ta fără să facă vreo zgomot. Nu va bate nici măcar la ușa ta. Nu vei auzi pașii lui. Când vine însă la tine Bodhidharma, va zgudui întreaga casă până la fundații. Buddha nu te va agita dacă dormi. Și Bodhidharma? Te va trezi și te va ridica din mormânt! Bate tare, este un ciocan.