Autobiografia lui Menelaos I. Grammatikopoulos (1916-1995) este mărturia vieții unui emigrant greco-pontic ale cărui familie a fugit din Trebizonda în Georgia (1918-1949) și mai târziu a fost deportată în Kazahstan (1949-1967). A unui om care a studiat, a întemeiat o familie, a luptat, a creat și a trăit în Uniunea Sovietică cu visul de a veni în Grecia.

Grammatikopoulos ne oferă dovezi pentru istoria Santei cu șapte biserici din Pont și referințe pentru educația populației grecești din Pont și Georgia. În același timp, oferă mărturia sa despre viața elementului grecesc pontic în Uniunea Sovietică. Un element care prezintă durabilitate, dinamism și coeziune, indiferent de gradul integrarea sa sau nu în societatea locală.

Prin relatarea vieții sale de zi cu zi, ne transmite imagini vii din prima mână ale condițiilor și modului de viață al populației locale atât în orașele Georgiei, cât și în stepelor din Kazahstan în perioada Uniunii Sovietice. Imagini pe care cititorul le poate întâlni cu greu în documente oficiale și referințe.

Autobiografia lui Grammatikopoulos, exprimată în stilul său și cu propria sa scriere personală, constituie o altă piesă în imaginea grecescității micrasiatice și în imaginea mai largă a grecescității diasporei.