"Muntele Athos, sau Muntele Sfânt. Numele său conține două cuvinte: cuvântul munte—ceva ce poți călca cu picioarele tale, și cuvântul sfânt—pe care poți să-l urci prin rugăciunea ta. Pe munte, descoperi vârfuri. Pe ascensiunea interioară, peșteri ți se revelează. Peșterile muntelui ascund mult mai mult decât vârful său dezvăluie: pentru că cavitățile sunt ascunse, în timp ce vârfurile pot fi văzute. Aici ai putea auzi lucruri care nu pot fi spuse și vedea lucruri care nu pot fi văzute.

Fiecare schit este ca o fântână adâncă. Fizicienii ne spun că de la fundul unei fântâni poți vedea stelele la amiază. Pereții fântânii absorb razele soarelui reflectate asupra lor, iar schitul absoarbe fiecare sunet, imagine sau grijă lumească, permițând asceților să audă, să vadă și să gândească clar fără a fi distrași...

Ce este, de fapt, un asceți și ce naiba este asceza, sau monahismul, pentru a fi mai exact? Cum arată un sfânt și ce face și spune el? Poate persoana umană să meargă dincolo de ceea ce este posibil din punct de vedere uman? Poate iraționalitatea sau non-rațiunea nebunului să fie mai mare și mai rațională decât rațiunea umană? Toate aceste întrebări, și altele, sunt semnele de orientare prin care autorul își urmărește căutarea spirituală pe măsură ce parcurge cărările Athosului, urcând pe calea interioară a spiritului, escaladând cel mai înalt loc de pe pământ...