Ce rămâne când teologia nu mai poate confirma nici transcendentalitatea, nici imanența lui Dumnezeu? Cum libertatea radicală a lui Dumnezeu subminează libertatea radicală a omului?

Ființele sunt date ca naturi determinate sau deschise către enigma dialogului? Ce diferență radicală există cu adevărat în natura creată? Harul constituie o ieșire din natură sau o iluminare a nucleului necunoscut al acesteia?

Care este fața ascunsă a Teandropiei? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care această carte încercă să le abordeze, resuscitând o parte semnificativă a experienței teologice moderne în încercarea de osmoze a filtrării surselor antice ale sale.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]