În primăvara anului 1851, un energic cartograf englez, Thomas Abel Brimage Spratt, ajunge în Creta. Călătoria sa pe insulă a fost o căutare romantică a ruinelor și a locurilor antice. El descoperă unele dintre cele mai importante situri arheologice, cum ar fi Faistos, Malia, Zakros, Lato și portul înalt al Falasarna.
În paralel, ne lasă mărturii valoroase despre societatea cretană și circumstanțele istorice dintr-o perioadă nu foarte cunoscută, între cele două mari revoluții, din 1821 și 1866. Câteva decenii mai târziu, arheologii din Europa vin, având în mână cartea lui, și confirmă prin săpăturile lor observațiile lui ascuțite, adesea fără a-i aduce laude gândirii sale inovatoare.
Un spirit neliniștit, el schițează peisaje, citește inscripții, studiază mediul, geologia, păsările și plantele, vorbește cu oamenii și descrie condițiile în care trăiesc. Pe lângă descrierea minunată a nunții cretane, el înregistrează materiale valoroase pentru folclorul și antropologia Cretei.
150 de ani mai târziu, Nikos și Maria Psilaki refac călătoria lui Spratt. Vizitează aceleași locuri, observă peisajul și schimbările acestuia și realizează comentarii extinse asupra textului inițial.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
