Nu am intenția de a scrie o autobiografie, un gen pe care îl consider în același timp convențional și înșelător. Aș dori doar să încerc să adun și să prezint câteva elemente pentru o analiză sociologică de sine. Nu îmi ascund uimirea, care depășește frica obișnuită de neînțelegere.

Adoptând perspectiva analistului, sunt nevoit (și în același timp îmi permit) să rețin toate elementele care sunt interesante dintr-o perspectivă sociologică, adică cele necesare pentru interpretare și înțelegere sociologică, acestea și numai acestea. De asemenea, nu am intenția, așa cum s-ar putea presupune, prin această abordare să impun propria mea interpretare. Dimpotrivă, încerc să depun această experiență, articulată cu cât mai multă sinceritate pot, în domeniul controlului critic, ca și cum ar fi vorba despre orice alt obiect.

Schița pentru o autoanaliză se dezvoltă sub fraza „Aceasta nu este o autobiografie”. Fidel principiului de reflecție, care l-a condus pe parcursul întregii sale vieți în cercetarea științifică, Bourdieu își face aici, ca o ultimă provocare, propria persoană obiect al metodei sale de cercetare și se concentrează atât asupra momentelor critice ale propriei sale cariere științifice, cât și asupra domeniului în care această carieră s-a format.

Schița, care reprezintă o versiune dezvoltată și reeditată a ultimei sale capitole din Știința științei și reflecție, a fost publicată mai întâi în germană, deoarece autorul său considera că analiza domeniului intelectual francez pe care o încearcă aici ar trebui mai întâi să fie citită de cititori care nu făceau parte din acest domeniu. Un text care combină emoția și îndrăzneala intelectuală, Schița a fost redactată de Pierre Bourdieu între octombrie și decembrie 2001, în ultimele trei luni, așadar, înainte de moartea marelui sociolog francez.